LEGISLATIE SPECIFICA

Art.1.

Art.3.

Art.4.

Art.5.

Art.16.

Legea nr. 54/1998 privind circulatia juridicã a terenurilor.
(M.O. nr.102/04.02.1998)

Art.1. Terenurile proprietate privatã, indiferent de proprietarul lor, sunt si rãmân în circuitul civil. Ele pot fi înstrãinate si dobândite cu respectarea dispozitiilor din prezenta lege.
Art.3. (1) Cetãtenii strãini si apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
(2) Persoanele fizice care au cetãtenie românã si domiciliul în strãinãtate pot dobândi în România, prin acte juridice între vii si prin mostenire, terenuri de orice fel.
Art.4. Înstrãinarea terenurilor agricole situate în intravilan este liberã
Art.15. (1) Sunt interzise înstrãinãrile, sub orice formã, ale terenurilor cu privire la titlul cãrora existã litigii la instantele judecãtoresti, pe tot parcursul solutionãrii acestor litigii.

Regulament de organizare si functionare a birourilor de carte funciarã a judecãtoriilor. (Nr.2371/C/22.12.1997)

Art.1. Publicitatea imobiliarã se îndeplineste pe tot teritoriul României prin cartea funciarã si se întemeiazã pe sistemul general si obligatoriu de evidentã tehnicã, economicã si juridicã a cadastrului general.
Cartea funciarã cuprinde evidenta juridicã integralã si exactã a imobilelor, proprietatea persoanelor fizice si juridice din aceiasi localitate, ca unitate administrativ - teritorialã: comunã, oras, municipiu (judet).
Art.70. Publicitatea imobiliarã aduce la cunostinta tertelor persoane situatia de drept si de fapt a unui imobil dintr-o localitate.
Înscrierile în cartea funciarã se fac pentru opozabilitatea unui drept real, iar notãrile pentru informare.

Legea nr.112 din 25.11.1995. (M.O. nr.279 din 29.11.1995)

Art.9. (1) Chiriasii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restitue în naturã, fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, pot opta pentru cumpãrarea acestor apartamente.
(8) Apartamentele dobândite în conditiile alineatului 1 nu pot fi înstrãinate 10 ani de la data cumpãrãrii.

Legea nr. 7/1996 privind cadastrul si publicitatea imobiliarã.
(M.O. 61 din 26.03.1996)

Art.1. Cadastrul general este sistemul unitar si obligatoriu de evidentã tehnicã, economicã si juridicã prin care se realizeazã identificarea, înregistrarea, reprezentarea pe hãrti si planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum si a celorlalte bunuri imobile de pe întreg teritoriul tãrii, indiferent de destinatia lor si de proprietar.
Art.10. Functia tehnicã a cadastrului general se realizeazã prin determinarea, pe bazã de mãsurãtori, a pozitiei configuratiei si mãrimii suprafetelor terenurilor pe destinatii, categorii de folosintã si proprietari, precum si ale constructiilor.
În cadrul functiei economice a cadastrului general se evidentiazã destinatia, categoriile de folosintã a parcelelor, precum si elementele necesare stabilirii valorii economice a bunurilor imobile.
Functia juridicã a cadastrului general se realizeazã prin identificarea proprietarului pe baza actului de proprietate si prin publicitate imobiliarã.
Art.53. Înscrierile si radierile efectuate în cãrtile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotãrîrii instantei judecãtoresti rãmase definitivã si irevocabilã.

Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii constructiilor si unele mãsuri pentru realizarea locuintelor (republicatã).
(M.O. 3 din 13.01.1997)

Art.1. Constuctiile civile, industriale, agricole sau de orice naturã se pot realiza numai cu respectarea autorizatiei de construire, eliberatã în conditiile prezentei legi, si a reglementãrilor privind proiectarea si executarea constructiilor.
Art.2. Autorizatia de construire constitue actul de autoritate al administratiei locale pe baza cãruia se asigurã aplicarea mãsurilor prevãzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea si functionarea constructiilor.
Art.5. Cererea de eliberare a autorizatiei de construire va fi însotitã de certificatul de urbanism.
Certificatul de urbanism trebuie sã cuprindã elementele privind regimul juridic, economic si tehnic al terenurilor si constructiilor.

CODUL CIVIL

Titlul V - Despre vinderi.

Art.1294. Vinderea este o conventie prin care douã pãrti se obligã între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a plãti cele dintîi pretul lui.
Art.1295. Vinderea este perfectã între pãrti si proprietatea este de drept strãmutatã la cumpãrãtor, în privinta vânzãtorului, îndatã ce pãrtile s-au învoit asupra lucrului si asupra pretului, desi lucrul nu va fi predat si pretul încã nu se va fi numãrat.
În materie de vindere de imobile, drepturile care rezultã prin vinderea perfectã între pãrti, nu pot a se opune, mai inainte de transcriptiunea actului, unei a treia persoane care ar avea si ar fi consevat, dupã lege, oarece drepturi asupra imobilului vândut.
Art.1305. Spezele vânzãrii sunt în sarcina cumpãrãtorului, în lipsã de situatie contrarie.
Art.1306. Pot cumpãra si vinde toti cãrora nu le este oprit prin lege.
Art.1313. Vânzãtorul are douã obligatii principale, a preda lucrul si a rãspunde de dânsul.
Art.1336. Vânzãtorul rãspunde cãtre cumpãrãtor:
1. de linistea posesiune a lucrului,si
2. de viciile aceluiasi lucru.
Art.1353. Vânzãtorul nu este rãspunzãtor de viciile aparente si de care cumpãrãtorul a putut sã se convingã.
Art.1361. Principala obligatie a cumpãrãtorului este de a plãti pretul la ziua si la locul determinat prin contract.
Art.1365. Dacã cumpãrãtorul nu plãteste pretul, vânzãtorul poate cere rezolutiunea vânzãrii.
Art.1405. Schimbul este un contract prin care pãrtile îsi dau respectiv un lucru pentru altul.
Art.1406. Schimbul se face prin singurul consimtãmânt, întocmai ca si vânzarea.